Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de Contencios Administrativ a admis, luni, 25 octombrie, recursul fostului rector al Universității Politehnica din Timișoara, Nicolae Robu, în prezent Primarul Timișoarei, reprezentat în procesul cu Agenția Națională de Integritate de societatea de avocatură „Chiuariu & Asociații”.
Astfel, instanța supremă a anulat raportul ANI, care reclama starea de incompatibilitate a lui Nicolae Robu, pentru că a deținut atât funcția de rector al Universității Politehnica, cât și pe cea de senator PNL (2008-2012).
Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, a admis recursul declarat de Nicolae Robu împotriva sentinței civile nr. 127/27.02.2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 874/59/2011.
Tudor Chiuariu, Senior Partener: „Decizia ICCJ reprezintă o reintrare în legalitate care trebuie salutată. Incompatibilitatea constatată de ANI și menținută de prima instanță se baza pe o interpretare greșită a legii. Apărarea noastră s-a bazat în principal pe argumentul că, potrivit unor prevederi tranzitorii care au fost ignorate de prima instanță, incompatibilitățile stabilite de noua lege a educației urmau să se aplice numai mandatelor de rector viitoare, dobândite în baza noii legi, și nu mandatelor în curs, situație în care se afla și dl. Robu”.
ANI stabilise, în 14.08.2009, că dl. Nicolae Robu, alături de alte patru persoane, nu se află în stare de incompatibilitate, întrucât „calitatea de parlamentar nu este incompatibilă cu funcțiile din cadrul instituțiilor de învățământ superior” (funcțiile de rector, n.n.).
În data de 02.06.2011, prin raportul de evaluare nr. 65695/G/II/02.06.2011, ANI a concluzionat eronat că „începând cu data de 10.02.2011 domnul senator Robu Nicolae se află în stare de incompatibilitate, deoarece deține atât demnitatea de senator, cât și funcția de conducere de rector, funcția politică de conducere de Președinte PNL Timiș și de membru în Biroul Politic Central al Partidului Național Liberal”, apreciind că nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4 din Legea nr. 1/2011 și art. 81 alin. 1 din Legea nr. 161/2003.
Avocații au subliniat faptul că dispozițiile art. 364 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 se regăsesc în Capitolul VII Dispoziții finale și tranzitorii din cuprinsul actului normativ și prevăd expressiss verbis următoarele: „La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universităților se vor stabili în baza prezentei legi”.
Conținutul normei juridice reprezentate de art. 364 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 și poziționarea acesteia în cuprinsul actului normativ dau naștere următoarelor efecte juridice:
(i) art. 364 alin. 2 este o dispoziție tranzitorie care asigură tocmai tranziția între vechea reglementare și noua reglementare introdusă prin Legea nr. 1/2011. Orice interpretare contrară ar nesocoti voința legiuitorului care a poziționat-o în Capitolul VII Dispoziții finale și tranzitorii din cuprinsul actului normativ;
(ii) dispoziția tranzitorie reprezentată de art. 364 alin. 2 se aplică cu prioritate față de orice alte prevederi din Legea nr. 1/2011, inclusiv față de prevederile art. 215 alin. 3
și 4 din actul normativ, acesta fiind sensul poziționării lor la finalul actului normativ în capitolul Dispozițiilor finale și tranzitorii;
(iii) norma tranzitorie reglementată deart. 364 alin. 2 se aplică nediscriminatoriu tuturor situațiilor juridice care se încadrează în ipoteza acesteia, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Prin urmare, motivarea primei instanțe în sensul că prevederile art. 364 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, deși permit ca mandatul de rector început sub vechea lege să continue și sub legea nouă, nu se referă la incompatibilitate, este eronată și realizată cu nesocotirea principiului de drept enunțat potrivit cu care acolo unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem. Încălcând acest principiu de drept, instanța fondului a adăugat nepermis la lege ceea ce nu poate fi primit.
În concluzie, dispozițiile art. 364 alin. 2 din Legea nr. 1/2011 constituie o normă tranzitorie care se aplică cu prioritate față de dispozițiile art. 215 alin. 3 și 4. În temeiul prevederilor art. 364 alin. 2 din Legea nr. 1/2011, dl. Nicolae Robu nu poate fi incompatibil, în legătură cu mandatul de rector în desfășurare la data intrării în vigoare a legii.
Orice schimbare în componența organelor de conducere ale universităților, în cursul mandatului actual (adică a celui în curs la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011) va fi tratată în raport de vechea reglementare din moment cenoile organe de conducere ale universităților se vor stabili în baza prezentei legi numai lafinalizarea actualului mandat, interpretarea gramaticală și sintactică a textului conducând în mod inerent la aceeași concluzie pe care logica juridică o impune încă de la început.
Per a contrario, dispozițiile Legii nr. 1/2011 nu se aplică în privința mandatelor în curs, până la finalizarea acestora, adică până la împlinirea termenului pentru care au fost încredințate/dobândite.
Altfel spus, pentru mandatele în curs, regimul juridic al incompatibilităților nu este cel introdus prin Legea nr. 1/2011, ci acela din reglementarea anterioară Legii
nr. 1/2011 și în raport de care ANI a stabilit inițial că Recurentul nu se află în incompatibilitate.
Mai mult, avocații au arătat instanței supreme faptul că la data de 19.12.2012, prin articolul I, punctul 10 din capitolul I din Ordonanța de Urgență nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării (…) „a fost abrogat integral art. 215 din Legea nr. 1/2011„. Astfel, a fost eliminat chiar temeiul de drept pe care se sprijină Raportul de evaluare al Agenției Naționale de Integritate, iar lipsa acestor prevederi conduce la lipsa cazului de incompatibilitate pretins de ANI și, pe cale de consecință, la lipsa oricărei răspunderi juridice a d-lui Nicolae Robu decurgând din cazul de incompatibilitate al art. 215.
